Multe dintre simbolurile prezente la o nuntă românească își au originea în obiceiuri agrare, legate de belșug, rodnicie și noroc pentru tânăra familie.
Colacul de nuntă
Colacul — o pâine împletită, decorată — simbolizează unirea celor doi miri și belșugul casei pe care urmează să o întemeieze. În unele zone, el este frânt de miri împreună, semn al împărțirii bucuriilor și greutăților vieții de cuplu.
Pâinea și sarea la intrarea în sală
Întâmpinarea mirilor cu pâine și sare, oferite de obicei de părinți sau de nași, simbolizează urarea de belșug și o viață fără lipsuri. Gestul de a rupe și a gusta din pâine este considerat de bun augur pentru noul cămin.
Grâul, orezul și petalele de flori
Stropirea mirilor cu grâu sau orez la ieșirea din biserică este o urare simbolică pentru fertilitate și prosperitate, o tradiție întâlnită și în alte culturi europene, adaptată de-a lungul timpului cu petale de flori, mai puțin „aventuroase" pentru ținutele mirilor.
Lumânările de cununie
Lumânările aprinse în timpul cununiei religioase simbolizează lumina divină care veghează asupra noii familii și sunt păstrate adesea ca amintire, alături de celelalte obiecte simbolice ale zilei.
Aceste tradiții, transmise de multe ori din bunici în nepoți, adaugă profunzime și emoție unei zile deja pline de sentimente.